Povestea marmurei Bine v-am regăsit dragi prieteni mai vechi, mai noi și viitori! Astăzi vom continua cu o altă pildă și vă invit să-mi fiți alături. Așezați-vă comod și haideți să pornim împreună pe tărâmul cunoașterii:
În mijlocul unui oraș frumos era un muzeu. Muzeul avea podeaua cu plăci de marmură, iar în centrul foaierului era așezată o statuie de marmură imensă. Mulți oameni din întreaga lume vizitau muzeul în fiecare zi și admirau statuia frumos realizată. Într-o noapte, una dintre plăcile de marmură de pe podea a început să vorbească cu statuia de marmură: - Hei statuie! Suntem originari din aceeași mină, transportați cu același camion, aduși la același sculptor... De ce vin oamenii din toată lumea până aici, iar pe tine stau și te admiră atât de mult, în timp ce pe mine mă călcă în picioare? Acest lucru este atât de nedrept... Statuia de marmură a răspuns: - Dragul meu prieten, îți amintești cum amândoi am stat acolo, unul lângă altul, în atelierul sculptorului, în formele noastre originale, ca blocuri de marmură? Și îți amintești cum a ales sculptorul să te lucreze mai întâi pe tine? Când a început să folosească instrumentele, dorind să te transforme într-o capodoperă, tu ai rezistat și ai început să te spargi... - Desigur că îmi amintesc, a spus placa de marmură. Îl urăsc pe tipul ăla. Cum a putut să folosească acele instrumente ascuțite asupra mea? Mă durea atât de tare. Statuia de marmură a continuat: - Așa este. Nu puteai suporta durerea cauzată de instrumente, așa că a decis să renunțe și a început să lucreze la mine. Atunci am înțeles că, dacă doresc să fiu ceva diferit, aș face bine să suport durerea. Gândind așa, în loc să mă opun, am suportat toată durerea instrumentelor ascuțite pe care le-a folosit asupra mea, dragă prietene.
Morală: Există un preț pentru orice în viață. Dacă decizi că ceva este prea greu pentru tine și renunți la jumătatea drumului, nu poți da vina pe nimeni. “Sculptorul” a vrut să facă o capodoperă, dar dacă te opui, devii “o placă de marmură”. Întrebarea este: sunteți gata să faceți față fiecărui test, fiecărei lovituri puternice, fiecărui necaz, eșec, tuturor durerilor care provin din aceste “instrumente de tăiere” și să deveniți o capodoperă sau vă plângeți și vă sfărâmați ușor, devenind pur și simplu o placă de marmură?