Bine ați revenit prieteni și astăzi, când vă voi spune cea de-a doua legendă a Bradului de Crăciun. Deci, așezați-vă cât mai comod și dați voie copilului din voi să asculte și să se bucure. Această legendă este din nordul Europei.
A fost odată ca niciodată, de mult, tare de mult, un oraș fermecat în care trăiau trei surori, una mai frumoasă ca cealaltă. Fiecare dintre cele trei surori, primise încă de la naștere binecuvântarea unei virtuți și de aceea ele se numeau Speranța, Iubirea și Credința. Într-o bună zi, cum stăteau ele de vorbă, Speranța le spuse surorilor ei: - Ce frumos ar fi dacă am găsi un copac al nostru, care să ne reprezinte. Celelalte surori se încântară de propunerea făcută de Speranța și începură fiecare să se gândească cum ar trebui să fie acel copac care sa le reprezinte. - Să fie înalt ca mine, spuse Speranța. - Să fie mare ca mine, spuse și Iubirea. - Să fie trainic și puternic ca mine, spuse și Credința. Și uite așa, cele trei surori virtuți, Speranța, Iubirea și Credința, porniră la drum lung să-și caute copacul care să le reprezinte. După ce au mers drum lung căutând copacul, iar frigul se întețea din ce in ce mai tare, cele trei surorile au găsit un bradul imens, care era și înalt ca Speranța, și mare ca Iubirea, dar și puternic ca și Credința. Tare s-au bucurat cele trei surori cand l-au gasit și pe loc au hotărât ca acest copac sa fie sfânt și crengile lui să rămână mereu verzi. Apoi, l-au luminat și l-au împodobit cu speranță, iubire și credință. El a devenit primul brad sfânt împodobit de Crăciun. Legenda mai spune că bradul este considerat un arbore sfânt pentru că vârful său se îndreaptă spre înaltul cerului dumnezeiesc, iar ramurile sale rămân permanent verzi, amintind de viaţa veşnică.
