Istoria bradului de Crăciun

Și acum, dragi prieteni, după ce v-am spus cele două legende ale bradului de Crăciun, a venit timpul să vedem și ce spune istoria. Când și de unde a început datina bradului de Crăciun? Vă invit pe toți să facem o călătorie în timp. Sunteți gata de drum?

Povestea bradului de Crăciun este veche, de pe vremea Sfântului Bonifaciu (672 -754), „Apostolul germanilor”, care a răspândit creștinismul în Germania secolului al VIII-lea.

Se spune că Sfântul Bonifaciu a observat că bradul are formă de triunghi și l-a asemănat Sfintei Treimi, numindu-l de îndată un pom sfânt, un simbol al credinţei creştine şi al Crăciunului în Germania. Astfel, oamenii au început să-și orneze casele cu brazi atârnați de tavan, cu vârful în jos pentru a simboliza uniunea cu Divinitatea.

Din Germania, tradiția s-a răspândit și în restul lumii.
-  Până în secolul XII, brazii de Crăciun nu erau împodobiţi. Localnicii îi atârnau de tavan cu vârful în jos. A urmat apoi o lungă perioadă în care se foloseau crenguţe de brad pentru împodobirea caselor.
-  Primul brad împodobit a apărut la Riga, în Lituania, în anul 1510.
-  În anul 1521 prinţesa Hélene de Mecklenburg, după ce s-a căsătorit cu ducele de Orleans, a adus la Paris obiceiul împodobirii bradului.
- În anul 1605 a fost înălţat primul brad de Crăciun într-o piaţă publică din Strassburg, împodobit numai cu mere roşii.
- Tot în anul 1605, la Breslau, ducesa Dorothea Sybille von Schlesian împodobeşte primul brad cu globurile confecţionate din sticlă.
- Bradul de Crăciun a apărut prima dată în Anglia în anul 1841, când prinţul Albert (de  origine germană) a dăruit un brad soţiei sale, regina Victoria, şi l-a instalat în castelul Windsor. La început, în vârful bradului era pus un înger care a fost ulterior înlocuit cu o stea, amintind de steaua văzută de cei trei magi veniţi de la răsărit. Acest obicei s-a răspândit cu repeziciune în clasa de mijloc şi în casele muncitorilor englezi.
-  După patentarea becului electric, în anul 1882, de către Thomas Edison, Eduard Johnson, un prieten al acestuia, a realizat prima împodobire a bradului de Crăciun cu beculeţe colorate care au înlocuit lumânările.
-  Bradul de Crăciun a ajuns în Statele Unite, în anul 1749, adus de coloniştii germani stabiliţi în Pennsylvania şi de mercenarii plătiţi să lupte în Războiul de Secesiune.
-  În 1804, soldaţii din Fort Dearborn şi-au decorat de Crăciun barăcile cu brazi.
-  Prima sărbătoare a Crăciunului cu împodobirea bradului a fost legalizată pentru prima dată în statul Alabama, în anul 1836.
- Din secolul XIX s-a păstrat tradiţia, iniţiată de un cofetar din statul Indiana (SUA), care propunea folosirea unor acadele în formă de baston alb, simbolizând puritatea şi existenţa fără de păcate a lui Iisus.
- Apoi, s-au adăugat trei dungi roşii, pentru a simboliza Sfânta Treime şi durerea suferită de Hristos pe cruce.
- În anul 1880, obiceiul împodobirii bradului a ajuns şi la Casa Albă din Washington, dar ulterior, a fost interzis de preşedintele Theodore
Roosevelt, motivând pericolul unui incendiu şi necesitatea protejării mediului. În anul 1923 se reia tradiţia ornării bradului şi este păstrată până în prezent.
- Din anul 1930, brazi mari au fost amplasaţi în pieţe sau în locuri publice.
- Primul brad românesc a fost impodobit cu ocazia sărbătorilor de Crăciun la curtea regelui Carol I de Hohenzollern, după venirea în Principatele Române, în anul 1866.
- În noaptea de Crăciun, prinţii şi prinţesele invitate la palat împodobeau bradul, cântând în versiunea germană:
„O, Tannenbaum, o, Tannebaum,
Wir grün sind deine Blätter !“
Împodobirea bradului de Crăciun, devine cel mai plăcut moment pentru toţi membrii familiei, îndeosebi pentru copii, care aşteaptă cu nerăbdare venirea lui Moş Crăciun. Toţi copiii îşi imaginează drumul parcurs de Moş Crăciun într-o sanie trasă de reni, parcurgând spre ei drumul din nordul Finlandei (localitatea Ravaniemi, unde este locuinţa moşului).
În timpul Sărbătorilor de Crăciun există ritualuri diferite, de la o zonă la alta, în funcţie de tradiţiile moştenite din generaţie în generaţie.
În unele zone, membrii familiei se adună în seara de Crăciun în jurul bradului, iar cel mai vârstnic desface sacul cu daruri şi înmânează fiecăruia cadourile meritate, începând cu copiii. Un alt obicei este ca toţi membrii familiei să stea în jurul mesei, iar în faţa fiecăruia, pe masă, să fie câte un brad mic, alături de cadourile cuvenite.
Inițial, bradul era încărcat cu mere roşii, nuci poleite, dulciuri, figurine, jucării, conuri aurite, globuri din sticlă argintată, beteală, panglici colorate, ghirlande.

La români, bradul este tovarăş în momentele cruciale ale vieţii, dar asta este altă poveste și poate o vom spune altă dat.

Și pentru că nu mai este mult până când va veni Moș Crăciun, vă rog să stați pe aproape, pentru că vă voi spune și legenda lui.
Până atunci însă, să auzim numai de bine!

---

MAI MULTE POVESTI GASITI AICI!