Crăciunul Anei și al domnului Măr

Este decembrie 2022 și afară este foarte frig. Toți copacii tremură de frig, doar un copac este atât de fericit încât se simte ca vara.

A avut o mulțime de mere verzi până în octombrie și acum merele sunt în casa de lângă el. Este fericit pentru că poate să-și vadă fructele și să vorbească cu ele. Domnul Măr este unul din acele fructe.

Domnul Măr nu era un măr verde obișnuit, pentru că el putea vorbi și îi plăcea să asculte basme. Așa că, el era fericit, pentru că pomul măr în care crescuse se afla chiar lângă fereastra unei fete și, și acestei fete, îi plăceau basmele.
În octombrie, când tatăl fetei a cules toate merele din copac, inclusiv pe domnul Măr, el era și mai fericit pentru că auzea și mai bine basmele - acum că se afla în casă.
 
În fiecare zi fata mânca un măr și în fiecare zi venea rândul domnului Măr să fie mâncat, dar fata nu îl alegea pentru ca era foarte frumos.
Azi, fata a venit de la școală și îi era foarte foame, așa că l-a ales chiar pe domnul Măr.
- Așteaptă, așteaptă! a exclamat domnul Măr. Dacă mă mănânci, nu mai pot asculta basmele mamei tale și îmi place tare mult să le aud, Ana!
- Ce? Poți vorbi? De ce poți vorbi? Toate celelalte mere nu puteau vorbi.
- Eu nu sunt ca frații mei, sunt special, pentru că acum un an, de Crăciun, am salvat-o pe zâna naturii și ea mi-a dat această putere. Vrei să auzi povestea asta, Ana? întrebă domnul Măr.
- Da! Vreau să aud povestea, a răspuns fata entuziasmată.
- Totul a început într-o iarnă foarte, foarte friguroasă. Dar NU îți voi spune povestea, ci ți-o voi arăta. Vino cu mine în anul 2021, pe 16 decembrie mai exact, a spus domnul Măr și dormitorul Anei s-a transformat într-o pădure albă, iar cerul era cenușiu. O furtună puternică făcea totul să zboare în jur.

O zână trecu pe lângă ei, aruncată de vânt de colo-colo. Era foarte frig, dar domnul Măr și Ana nu simțeau frigul. Lor le era bine.
- Ajutor, ajutor! strigă zâna disperată.

Zâna era mică și în timp ce zbura s-a lovit de o frunză și a căzut la pământ. O vulpe vicleană i-a venit în ajutor.
- Dă-mi bagheta ta, Zâno, ca să te pot ajuta, a spus vulpea.

Dar când zâna i-a dat bagheta ei, vulpea a deschis gura și a vrut să o mănânce pe zână și să rămână cu bagheta ei magică pentru a putea face magie după pofta inimii sale.
Când domnul Măr a văzut ce avea de gând să facă vulpea, s-a aruncat direct în capul vulpii și vulpea a leșinat.
- Mulțumesc! Mi-ai salvat viața, spuse mica zână.
- Cu plăcere, dragă doamnă. Eu sunt domnul Măr și ea este prietena mea Ana, o fată, a răspuns domnul Măr.
- Pentru fapta ta, te voi răsplăti cu capacitatea de a vorbi și în lumea oamenilor. Voi pedepsi vulpea pentru fapta sa vicleană și va trebui să se scufunde în apă la -28 de grade Celsius în fiecare zi timp de o lună, a spus zâna.
- Ești foarte dură, Zâno! Nu ai putea, te rog, să fii mai blândă cu pedeapsa ta? întrebă domnul Măr.

În timpul acesta, de la Polul Nord, Moș Crăciun văzuse toată scena, pentru că el și Zâna Natură erau buni prieteni și dacă nu ar fi intervenit domnul Măr, Moș Crăciun era pregătit să o salveze pe zână. Așa că, zâna fiind salvată, Moș Crăciun a decis să îi facă și el un cadou Domnului Măr și a apărut.

- Pentru că ai o inimă atât de bună, domnule Măr, îți voi face un al doilea cadou: vei trăi veșnic și nimeni nu te va putea mânca vreodată, a spus Moș Crăciun.
- Moș Crăciun există! Ești aici, Moșule! a spus Ana.
- Da, sunt adevărat, Ana, și am un cadou și pentru tine: o păpușă Ana, a spus Moșul.
- Mulțumesc, Moș Crăciun! spuse Ana și luă frumoasa păpușă care semăna exact cu ea.
- Acum e timpul să pleci acasă Ana, pentru că acum știi povestea și ai învățat și mai multe lecții – acestea sunt al doilea cadou de Crăciun pentru tine! a spus domnul Măr.
Dintr-o dată cei doi se întorc în camera Anei.
- Spune-mi ce lecție ai învățat, Ana? întrebă domnul Măr.
- Ei bine, în primul rând, am învățat să privesc lucrurile mai în profunzime – eu am crezut că ești doar un măr, dar ești mult mai mult decât un simplu  măr, iar vulpea, care părea drăguță, de fapt a vrut să o păcălească pe zână... a spus Ana.
- Foarte bine, Ana! Ce alte lecții ai învățat din poveste? întrebă domnul Măr.
- Că nu ești niciodată prea tânăr, prea mic, prea bătrân sau prea mare pentru a ajuta pe cineva, spuse Ana.

Dintr-o dată în dormitorul Anei a apărut multă lumină și Zâna Naturii, care zâmbind spuse:
- Ana și dragi cititori, fiți buni fără să așteptați o răsplată și binele se va întoarce la voi! Poate nu întotdeauna în forma în care vă așteptați, dar se va întoarce mereu!

Ana și domnul Măr au devenit buni prieteni, iar mărul trăiește fericit în dormitorul Anei, ascultând basme împreună, iar uneori o ajută chiar și la teme.
 
Sfârșit

CRĂCIUN FERICIT!

Copyright Scheffäl & Scheffäl SRL

Vă invităm să aflați mai multe despre noi:

ACASA

DESPRE NOI

RECOMANDARI

PRODUSE

CURSURI DE GERMANA LA DISTANTA

DEZVOLTARE PERSONALA

CLUBUL DE LECTURA

DE VORBA CU FRAU SCHEFFAL

CUPRINS DEZVOLTAREA PERSONALITATII

BASME