Multumesc Ana din Brasov pentru mesajul tau si pentru ca mi-ai cerut parerea intr-o problema de interes pentru multi dintre noi. Voi povesti o intamplare reala, care a fost o lectie importanta pentru mine si sper sa fie si pentru cei care o vor citi si intelege.
De fiecare data cand vorbesc despre fericire, despre reusita, despre succes, imi vine in minte o intamplare petrecuta cu multi ani in urma. Intr-o zi cat se poate de obisnuita, intorcandu-ma acasa, am fost surprinsa cand o fata mi-a sarit in fata, cu un zambet imens pe toata fata si cu un “Saaarut maaaanaaaaa” prelungit. Imi era cunoscuta fata, dar nu prea stiam de unde sa o iau si, asa cum se procedeaza de obicei, cand habar nu ai cine este in fata ta, dar nici nu poti sa intrebi “tu cine esti?”, i-am zambit si eu larg si am intrebat “ Ei, ce mai faci?”, in speranta ca voi afla si cine este. Si chiar asa s-a intamplat. Cand a inceput sa vorbeasca mi-am reamintit cine era, dar din pacate nu mi-am reamintit numele ei, ci doar porecla cu care o strigau ceilalti, copiii si adultii. Facea parte dintr-o familie de oameni respectabili, simpli, onesti, cu mult bun simt si foarte muncitori. Ea, sora mai mare, cu mari probleme intelectuale si destul de uratica. Sora ei mai mica era si frumoasa si foarte desteapta. Doua surori, doua destine, doua atitudini, pe care le-am urmarit incepand de atunci, ani de zile. Ce anume a declansat in mine aceasta intalnire am sa va povestesc mai departe. - Stiti doamna profesoara, eu am sa fiu foarte norocoasa si fericita! a inceput sa spuna ea plina de elan si de incredere. - De unde stii? m-am auzit intreband, parca vrajita de convingerea ei. Nu glumea, chiar avea atitudinea invingatorului. - Stiti de unde stiu? Mi-a spus mama! - Ce ti-a spus? am intrebat, avand o banuiala ciudata si gandindu-ma la vreo metoda folosita de ghicitoare. - Mi-a spus: "Nutica, tu ai sa ai mare noroc in viata, pentru ca toata lumea stie ca“prost sa fii, noroc sa ai”." Nu-mi imaginez ce fata am facut, dar Nutica, aflasem si cum o cheama, era in lumea ei si ma surprindea in continuare spunandu-mi: - Si stiti ce ? M-am hotarat sa fiu fericita si norocoasa! Aceasta afirmatie a ei m-a uimit si mai mult, nu pentru ca venea de la ea, ci pentru ca era spusa cu toata convingerea, pentru ca Nutica chiar credea ca asa va fi. Recunosc, mi-au placut entuziasmul si convingerea ei. Ce a urmat?Nutica s-a casatorit cu o frumusete de baiat, venit de la tara si dornic sa obtina buletinul de Bucuresti. M-am gandit atunci ca, frumos cum era, o sa-si bata joc de ea, dar nu a fost asa. El a ajuns sofer pe tir, facand curse internationale si de cate ori venea din cursa ii aducea haine, pantofi si bijuterii, asa cum isi dorea ea. Uneori ma intalneam pe strada cu ei si de fiecare data vedeam cum el o tinea de mana cu grija. Sotul ei nici nu observa ca pantofii cu toc faceau ca piciorul sa fuga cand in stanga, cand in dreapta, ca machiajul era putin cam prea strident, ca cerceii mari, de aur, se balanganeau deasupra umerilor, ca rochile,frumoase de altfel, stateau sleampat pe ea si ca inele de aur erau prea mari pe mainile ei. Nutica era fericita si norocoasa, pentru ca barbatul ei stia sa o respecte si sa-i faca bucurii. Dupa un timp, Nutica a adus pe lume doi copilasi sanatosi, voiosi si foarte frumosi. Desigur, nu se putea ocupa singura de copii, asa ca aceasta sarcina a preluat-o frumoasa ei sora, Carmen. Nutica, hotarata sa fie fericita, si-a continuat viata ei linistita, fara probleme, alaturi de sotul ei, care o rasfata si ii aducea tot ce isi dorea. Carmen a terminat o facultate, dar a ramas sa-si faca mii de planuri, locuind in casa parintilor, unde i-a luat si pe copiii surorii ei. Doua surori, doua destine, doua atitudini total diferite. Ce anume i-a dat aripi Nuticai si ce frana a avut sora ei, Carmen? Unii ar spune destinul diferit, eu as spune atitudinea celor doua surori. Nutica nu si-a facut niciodata planuri pentru ca nici nu era in stare sa-si faca. Ea a primit o “infuzie” de incredere de la mama ei si a actionat fara sa-si faca griji prea multe. A inteles insa ca daca nu are prea multe optiuni, are posibilitatea de a hotara sa fie fericita, ceea ce a si fost. Carmen, fata desteapta si scolita, a facut toata viata planuri, ramanand la stadiul de a “incerca” fara a ajunge niciodata la faza de a actiona. Si da, uneori gandul poate sa-ti devina bun prieten sau dusman, iar singura piedica in calea fericirii tale esti chiar TU. Tu singur iti pui limite si uiti ca ACTIUNEA este un ingredient principal al succesului. Voua vi s-a intamplat sa ramaneti doar la stadiul de facut proiecte si sa nu le puneti in practica pentru ca v-ati facut prea multe probleme? Cunoasteti povestea celor doi lupi care “traiesc” in noi?
