Miracolul de Crăciun

Este Crăciunul anului 2022. Afară ninge. Sophie se trezește și aleargă la brad pentru că este sigură că își va găsi cadoul sub brad. Ce se așteaptă să găsească? Pe tatăl său.

Tatăl Sophiei a murit în războiul din Afganistan în 2021. Era pilot în armată și și-a salvat cu mult curaj camarazii zburând cu un avion direct în cartierul general al talibanilor pentru a coordona o operațiune de salvare. Toți camarazii săi de armată au fost salvați, dar el a dispărut, iar familia sa a fost informată de faptul că, căpitanul Patrick Schwarz, a murit cu onoare.

Sophie începe să plângă, când vede pomul de Crăciun sub care nu se afla tatăl său.
Ea nu a crezut niciodată groaznica veste, că tatăl i-a murit, iar din luna ianuarie a început să-l roage, în fiecare seara, la geam, pe Moș Crăciun să-i aducă tatăl înapoi acasă. Iar acum, văzând bradul gol, se întreabă: ‘Este oare posibil ca adulții să aibă dreptate și tata chiar să fi murit?‘.

Ceva îi atrage atenția și se uită pe fereastră. Acolo este un ren zburător. Sophie este uimită.
Renul zboară pe lângă fereastră și nasul său - roșu și strălucitor - este lipit de fereastră. Sophie începe să râdă pentru că renul este super amuzant:
- Tu ești Rudolf?
Renul răspunde:
- Da, sunt Rudolf și pot face magie.
Sophie se uită la el și zice:
- Ești foarte cool!
- Mulțumesc Sophie, e foarte drăguț din partea ta că spui asta. Moș Crăciun m-a trimis pentru că nu a putut să-ți facă cadoul pe care ți-l doreai - dar tu și cu mine avem o călătorie în fața noastră – alături de complimentele Moșului. Pornim? a spus Rudolf și nasul a început să i se facă și mai roșu și să strălucească și mai puternic.
- Da, dar încotro mergem?
- O să vezi!

Rudolf și Sophie se teleportează într-un deșert.
- Unde suntem? întreabă Sophie surprinsă.
Rudolf îi arată Sophiei un cort și îi spune:
- Suntem fermecați și nimeni nu ne poate vedea sau auzi. Intră în cortul de acolo și vei găsi motivul pentru care suntem aici.

Sophie aleargă în cort și are un mare șoc. Tatăl său este acolo. Rănit, plin de sânge, în lanțuri... aproape că nu și-ar fi dat seama cine este, dar i-a recunoscut vocea în timp ce el spunea:
- Numărul meu este 0372947. Pentru a doua miliarda oară, nu veți afla altceva de la mine!
- Pentru a doua miliarda și o dată oară, unde sunt rachetele? a întrebat un bărbat furios, cu multă mânie în glas.
Rudolf intră și el în cort și îi spune Sophiei:
- Așteaptă un pic!

Bărbatul supărat cu care vorbea tatăl Sophiei a ieșit din cort și Sophie a alergat la tată ca să-l îmbrățișeze, dar... mare surpriză: nu l-a putut atinge pentru că ea era ca o fantomă și a trecut direct prin el.
Sophie se uită în jur și vede o cheie pe o masă. Îi vine o idee: dacă i-ar duce cheia tatălui, atunci acesta se putea elibera din lanțuri. Sophie încearcă să atingă cheia, dar nu reușește.
- Sunt un spirit... și nu pot atinge nimic, Rudolf!
Rudolf se gândește și se gândește și spune într-un final:
- Cu puterea dragostei și cu multă concentrare poți să o faci.
Sophie se uită la Rudolf și spune frustrată: Nu se poate, nu pot...

Însă Sophie nu se lasă. Ea se concentrează și se concentrează, încercând să miște cheia de pe masă către mâna tatălui său, însă nu reușește decât să o apuce o durere puternică de cap, ochii i se umple de lacrimi de frustrare și de tristețe.
- Oh, Sophie... Ce n-aș da să te mai văd o dată, să te mai strâng în brațe o dată… a șoptit tatăl Sophiei.
Sophie s-a concentrat și cheia a zburat direct în mâinile tatălui. Vezi tu, dragă cititorule, vocea șoptită a tatălui i-a dat Sophiei puterea incredibilă pe care doar dragostea adevărată ți-o poate da, făcând cheia să zboare de pe masă.

Uimit, tatăl Sofiei s-a uitat la cheie și și-a desfăcut repede cătușele, furișându-se afară. El a mers direct la hangarul cu avioane, unde erau mai mulți dintre dușmanii săi. S-a furișat într-un avion și a pornit motorul - Sophie a văzut avionul decolând și pe dușmani, cum fugeau după avion și trăgeau focuri către el, dar nereușind să-l doboare.
- Hai, Sophie, munca noastră aici s-a terminat, a spus Rudolf.

Sophie este teleportată de Rudolf înapoi acasă, în sufragerie. Ea este obosită și se uită la brad. Tristă, crezând că totul a fost doar un vis, ei îi vine să plângă...
Deodată aude soneria sunând. Mama lui Sophie s-a dus la ușă și a deschis-o, iar un țipăt puternic a zguduit casa.
Sophie, speriată, aleargă spre ușă.

Privirea i-a rămas blocată pe tabloul din fața sa: mama Sofiei era în brațele unui bărbat în uniformă. Mâna bărbatului s-a desprins de pe mijlocul femeii și s-a îndreptat către Sophie, invitând-o să li se alăture în îmbrățișării.
„M-am întors, draga mea! Vino, Sophie”  a spus vocea tatălui.
 
Mai târziu, în timp ce beau o ciocolată fierbinte lângă bradul de Crăciun, tatăl le-a povestit:
''Eram prizonier, dar nu o să vă vină să credeți ce s-a întâmplat acum 2 zile...'' și a povestit cum i-a ajuns cheia eliberatoare în mod miraculos în mâini. Dar Sophie putea crede...
´´Și Sophie, iată cadoul meu de Crăciun pentru tine - l-am întâlnit la aeroport'' a spus tatăl și a scos din ranița sa militară un mic ren drăgălaș. Renul avea nasul roșu și strălucitor. Era oare Rudolf? 😉

SFÂRȘIT

CRĂCIUN FERICIT!

Copyright Scheffäl & Scheffäl SRL

Vă invităm să aflați mai multe despre noi:

ACASA

DESPRE NOI

RECOMANDARI

PRODUSE

CURSURI DE GERMANA LA DISTANTA

DEZVOLTARE PERSONALA

CLUBUL DE LECTURA

DE VORBA CU FRAU SCHEFFAL

CUPRINS DEZVOLTAREA PERSONALITATII

BASME