La cumpana anilor...

Sambata, 5 ianuarie 2019

La cumpana anilor...

        La cumpana dintre ani, cei mai multi dintre noi isi fac un bilant al celor intamplate in anul care tocmai s-a incheiat si desigur, planuri pentru anul ce a venit.
        La fel fac si eu, chiar daca stiu cateva zicale bune, care ar trebui sa-mi mai domoleasca elanul in acest sens. Vi le spun si voua, desi cred ca le cunoasteti deja:
        - “Daca vrei sa-l faci pe Dumnezeu sa rada, spune-i care sunt planurile tale de viitor.” - Uma Thurman;
        - “Cand oamenii isi fac planuri, Dumnezeu rade.” – anonim.
        Ei bine, cu toate acestea, imi fac planuri multe si trebuie sa recunosc ca numai pe unele le duc
la bun sfarsit. De ce? Pentru ca unele planuri inca nu mi se par realizabile, altele sunt de-a dreptul utopice si uite asa mai departe pana ajung sa raman cu cateva planuri, care imi plac si pentru care pot si stiu sa lupt ca sa se realizeze.
        O sa-mi spuneti “foarte bine, bravo tie”!
        Din pacate, nu merge chiar asa de usor. Personal, am senzatia ca am intrat cu totii intr-un cerc vicios din care nu reusim sa mai iesim. Parca “pisicuta” bunicii s-a jucat cu ghemul de lana si atat de bine l-a incalcit, incat nu stii de unde sa-l apuci ca sa-l desfaci.
        Care este “ghemul nostru de lana” pe care trebuie sa-l descalcim?
        Sa stabilim “ce este mai important pentru noi ca natie: sanatatea, educatia, justitia, cultura, infrastructura, constructiile, sportul etc.” O sa-mi spuneti ca toate sunt importante si eu nu am sa pot sa va contrazic, dar am sa va intreb daca puteti stabili prioritatile?!?!?!?
        Stiu, unii dintre voi o sa-mi spuna ca sanatatea este prioritatea numarul unul, iar altii o sa le raspunda – “Lasa, ca si cei de pe Titanic erau sanatosi si nu le-a folosit cu nimic. Tot au murit inecati!”.
        Si uite asa, tot intorcand pe o parte si pe alta aceste intrebari – “Care este prioritatea?”, “Care este inceputul?”, mi-am amitit ca la intrarea Univesitatii din Stellenbosch (Africa de Sud) este afisat urmatorul text:

“Distrugerea oricarei natiuni nu necesita bombe atomice sau rachete balistice intercontinentale. Trebuie doar scaderea calitatii invatamantului si permisiunea fraudei la examenele studentilor.
Pacientii mor in mainile unor asemenea medici.
Cladirile se prabusesc fiind construite de asemenea ingineri.
Banii se pierd in mainile unor asemenea economisti.
Dreptatea se evapora in mainile unor asemenea juristi si judecatori.
Prabusirea invatamantului este prabusirea natiunii!”

        Si mi-am mai amintit ca se mai spune: “Daca vrei sa desfiintezi o natiune, ia-i copiii, du-i departe si educa-i tu”.
        De aici, totul a inceput sa fie mai clar pentru mine si macar stiu de unde trebuie sa apuc ca sa putem iesi din aceast “cerc vicios” si sa ne “descalcim” nodul Gordian in care am intrat fie din prea multa credulitate, fie din nestiinta, fie din prostie, fie din tradare si lichelism.
        Cred ca este timpul ca parintii sa inteleaga si sa accepte ca cel mai valoros cadou pe care il pot da copiilor lor, desigur in afara de iubirea neconditionata si de timpul din viata lor, deci, cel mai valoros cadou este DISCIPLINA. Disciplina interioara si disciplina exterioara.
        Disciplina inseamna autocontrol in toata complexitatea termenului, sa iti faci un plan si sa il urmezi. Lipsa ambelor tipuri de disciplina va conduce spre inadaptibilitate, frustrari, lipsa de interes, lipsa de incredere in sine, incapacitatea de a se redresa dupa o experienta neplacuta, lipsa sperantelor, incapacitatea de a crea, depresii si pierderea directiei.
        De aceea m-am hotarat sa-mi fac planuri si sa va chem si pe voi sa luati parte la planurile mele. Stiu ca nu este usor, dar impreuna vom reusi sa ducem planurile la bun sfarsit, iar acestea sa-i faca pe copii, pe adolescenti si pe voi, adultii, sa fim mai buni, mai puternici si mai intelepti.
        Iar daca Dumnezeu va rade de planurile noastre, nu este nimic, trebuie sa ne bucuram pentru ca cineva trebuie sa-I aduca zambetul pe fata, sa-L faca se relaxeze si sa fie fericit.
        Si mai este ceva, sa avem rabdare si perseverenta pentru ca “ Dumnezeu nu se grabeste niciodata cand face ceva, de aceea El face toate lucrurile frumoase la vremea lor." - Ioan Hapca

        Ce parere aveti? Pe voi va ajuta daca sunteti disciplinati?

de vorbă cu frau scheffäl